Atestarea istorica si documentara a comunei Hudesti

Vechimea existentei populatiei in acest nord de tara se pierde in negura veacurilor si daca n-ar exista dovezi materiale si mai apoi scrise nu ne-am putea inchipui ca stramosii nostri au trait pe aceste plaiuri. Ca si in zilele noastre, credem ca o conditie primordiala a existentei unor asezari omenesti a fost si este apa. Apa dulce a Baseului care nu seaca niciodata a dat posibilitatea ca de o parte si de alta a acestei ape sa existe din cele mai vechi timpuri asezari umane. Sigur ca fiintele umane aveau in vedere ca sa fie in apropierea surselor de apa, pe locuri bine expuse la soare, ferite de vanturi si in apropierea padurilor. In apropierea apelor pentru a o folosi la baut, la spalat, pentru pescuit si la prepararea hranei. In apropierea padurilor pentru a avea la indemana lemnul pentru foc si pentru constructia de adaposturi si la nevoie, si ca loc de refugiu in calea navalitorilor. {Play}

Un asemenea loc se afla la aproximativ 1 km la sud-est de actualele sate Vatra si Hudesti, la intersectia drumurilor care vin din cele doua sate, in apropiere de locul numit ”La brazda”. Suprafata acestei asezari este de aproximativ 10 ha, terenul are o inclinatie spre sud-est, este in apropierea sipotului de la Cresneanu si nu departe de apa Baseului. Asezarea neolitica de aici poate fi considerata leaganul aparitiei celor doua sate – Hudesti si Vatra – care cu timpul s-au tras tot mai mult catre padure. {Play}

In partea de nord a acestei asezari s-au descoperit fragmente de ceramica pictata de tip ”B”1 iar in partea de sud si sud-est ceramica gasita pare mai veche si nu are calitatea si modul de decorare caracteristica fazei ”B”. Mai aproape de apa Baseului s-au gasit fragmente de ceramica arsa, de culoare galben-rosiatica si care are pictat pe ea soarele. In zona respectiva nu s-au facut cercetari sistematice, ci doar cu prilejul unor munci agricole au fost scoase la suprafata vase aproape intregi si urmele unor locuinte cu vetre de foc perfect vizibile. Tot in aceste locuri s-au gasit unelte de silex si aschii rezultate din cioplire, greutati pentru plase de pescuit, fusciole si chiar figurine zoomorfe. Elementul cel mai remarcabil ramane insa ceramica si mai ales cea comuna, mai putin ingrijita si fara picturi precum si cea de-a doua categorie pictata in trei culori, negru si rosu pe fond brun-galben. Decorul in general este liniar iar pe unele vase este marcat cu benzi de linii paralele. Apare in mod deosebit decorul unor fragmente ceramice care simbolizeaza soarele si care dovedeste apropierea de epoca bronzului, ”epoca in care cultul soarelui devine predominant pe plan religios”. {Play}

Desi s-au facut putine descoperiri din epoca bronzului si prima varsta a fierului, cele mai multe urme de asezari dovedesc o vietuire umana permanenta pe aceste plaiuri de doina si balada. Una din aceste asezari este in apropierea podului Alexandrescu de pe panta lina de deal care urca spre locuintele de pe Lisna Noua si care in documente este cunoscuta de ”Novosalita Hudintailor”. Inclinatia terenului este tot spre sud-est, cu expunere la soare si nu departe de apa Baseului si de paraul Morii. De aici s-au cules fragmente de ceramica de o calitate destul de buna apartinand unei populatii dacice. S-au gasit de asemenea fragmente de ceramica de origine romana: torti si bucati din partea superioara a unor amfore de calitate superioara. Dupa aceste urme se poate aprecia ca asezarea dateaza din sec II, III e.n. si a apartinut unei comunitati de daci liberi si care n-au scapat de influentele civilizatiei romane, aceasta rezultand din faptul ca in apropiere s-au descoperit doua monede romane, una fiind din timpul imparatului Antonius. {Play}

Un uric din 13 decembrie 1421 prin care Alexandru cel Bun daruie ”fostei sale sotii Ringala Cneaghina unele catune, sate, targuri, elesteie si alte bunuri cat va trai aceasta. In document este mentionat prima data numele panului Gudici (Hudici) vornic”. {Play}

Sate cu vechime mare ce apartin si au apartinut de comuna Hudesti sunt Mlenauti si Bobesti care a fost desfiintat. Un document din iulie 22 cca 1643 arata ca: ”turcul fost stolnic din Cuzlau si Borileanu uricar primind porunca lui Vasile V.V. sa aleaga hotarul satului Mlenauti, daruit de Miron Barnovschi V.V. manastirii Solca si jumatate din Silistea Licina, cumparatura lui Evloghie episcop din Radauti de la Moisanu cum si cu Petrica, ginerele Tolocicoaei cu fratii lui, strangand oameni tineri si batrani megiesi din Bobesti, Petre Rosca din Concesti, Gherasim, Andrei Murguian, Toader diac, fiul lui Pricop Bobascu din Cuzlau, Miron din Bobesti…popa Toader din Havarna…,Iatico din Hudesti care a fost Licina, Glige din Hudesti…,au aflat cum sa le desparta in jumatate hotariul Mlinautilor si Silistea Lisna. {Play}