Primăria de la Hudești, Botoșani - Website oficial UAT
Situat în partea de nord a judeţului Botoşani, în Câmpia Jijiei din întinsul Podiș al Moldovei, fiind străbătut de pârâul Bașeu și de actualul Drum Naţional 29A, cu soluri formate din cernoziomuri și nisipuri cuarțoase în interiorul scoarței, precum și suprafețe întinse de terenuri agricole, păduri, pășuni și iazuri – satul şi, apoi, comuna care astăzi poartă numele de „Hudeşti” au cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe denumiri.
 |
Denumirea de „Hudineţ”, apoi cea de „Hudinţi/Hudințăi”, şi, în sfârşit, cea de „Hudeşti” este menţionată, cu siguranţă, în documentele de cancelarie ale secolelor XV-XVII, dar nu s-a reuşit identificarea, până în momentul de faţă, a unei prime atestări veridice a localităţii.
Provenite din familia Hudici, antroponime precum Petru, Iațcu și Roman pot fi identificate din documentele vremii. Astfel, un document din 19 septembrie 1436, precizează că vornicul Petru Hudici „era de la Hudineț”.
Să fie aceasta prima atestare veridică a toponimului „Hudești” de mai târziu? Documentele vremii ne pot oferi, încă, și alte surprize...
Apoi, în frământările politice ale Țării Moldovei din secolul al XVI-lea, „Hudineț-ul” intră, treptat, în stăpânirea boierilor din familia Movilă, familie care, până la începutul secolului al XVII-lea, a ridicat șase domni pe tronul Moldovei.
„Hudințăii” sunt atestați și în 20 ianuarie 1582, din vremea domnului Iancu Sasul (din familia Movileștilor), atunci când Dumitru Moviliţă (nepot al lui Iaţco Hudici) vindea marelui vornic Iurescul o parte din actualul sat Hudeşti, anume „jumătatea de jos şi cu iazuri şi cu mori în Bașău […] pentru 40.000 de aspri”.
În 20 mai 1582, același domn întărea dreptul de stăpânire marelui vornic Ieremia Movilă și paharnicului Simion Movilă, peste câteva sate, printre care ,,satul Hudințăi cu case pe Bașău și cu mori și cu heleștei și cu poieni de fânaț ce se numesc Băranca și cu bălți de pești pe Prut în Ținutul Dorohoiului [...] și o bucată de loc, de către Milenăuți, ce se numește Novosălița Hudințăilor [Lișna Nouă]”.
În anul 1586, jumătatea din satul Hudești, vândută marelui vornic Iurescul, era răscumpărată de către Dumitru Movilă. Astfel satul rămânea în întregime în stăpânirea Movileștilor, iar de la sfârșitul secolului al XVI-lea, a început a se numi „Hudeștii” (tradus din limba slavonă prin sintagma „Smeriții”), conform acestui act domnesc al lui Petru Șchiopul din 26 februarie 1586.
Evoluţia denumirilor a fost una liniară, astfel încât, la 27 aprilie 1635 este menţionat, pentru prima dată, toponimul „Hudeştii Mari”. Din document aflăm că Pătraşco Ciogolea, pârcălab de Hotin, primeşte întărire pentru „un sat, anume Hudeştii Mari, care este în ţinutul Dorohoiului, pe Başău, cu vaduri de moară şi cu loc de iazîn Başău”.
Sub denumirea de „Hudeştii Mari” este posibil să fie înglobate, din daniile şi moştenirile succesive ale reprezentanţilor familiei Hudici, şi, apoi, ai celor din familia Movilă, un număr cu mult mai mare de sate, de o parte şi de alta a cursului superior şi mijlociu al pârâului Başeu.
Timpul, secolele și anii s-au scurs nemilos, iar „Hudeștii” au trecut în proprietatea familiilor Sturdza și Costache, familii cu ranguri înalte în conducerea Țării Moldovei. Astfel, din Condica Liuzilor (1803), aflăm că, în anul 1740, Anița (fiica lui Mihalache Sturdza) aduce „satul Hudești” ca zestre, soțului ei spătarul Ilie Costache, și, împreună au ridicat Conacul Costache-Lățescu (1757) și Biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil” (1759).
Spătarul, și, apoi Gheorghe Costache-Lățescu (nepotul lui Ilie Costache) erau „stăpâni ai moșiei Hudești” în 1816. Fiul său, Iordache Gheorghe Costache-Lățescu, născut la „Hudești”, este cel care a adăugat numele „Boldur”, la cel al numelui familiei din care provenea. Hatmanul Iordache este cel care a construit, în anul 1841, „Școala Ostășească/Costăchească” (Școala Gimnazială nr. 1 Hudești, de astăzi).
Apoi, la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, „moșia Costache-Lățescu-Boldur” a intrat în proprietatea lui Ion Frank, dar și a fraților Gheorghe, Ion și Ilie Ciolac. Aceștia au pierdut marile suprafețe de teren deținute, ca urmare a reformelor agrare ale perioadei respective.
Trebuie precizat că în anul 1774, în afară de „Hudeștii Mari” sunt menţionați și „Hudeştii Mici” (de fapt Miorcani, sat din actuala comuna Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani).
Acestea ar fi primele mențiuni ale toponimului „Hudești” și ale antroponimelor boierilor din familiile Hudici, Movilă, Costache (ramura Boldur-Lățescu), boieri întemeietori/proprietari de sate/cătune/ moșii/locuri izolate în „arealul hudeștean”.
Prin dezlegarea tainelor ascunse de documentele medievale și moderne, ni se dezvăluie și atestarea celorlalte sate componente ale actualei comune. Astfel, pe lângă cătunele și satele care, în timp, au fost părți componente ale „Hudeștilor Mari”, în negura timpurilor își regăsesc originea și actualele sate: Alba („cătun al satului Hudeștii Mari”, atestat la 1838), Băranca/Baranca („loc izolat”, atestat la 1898), Bașău/Bașeu („moșie”, atestată la 1775), MilenăuțiMlenăuți („sat în Ocolul Târgului Dorohoi”, atestat la 1772, cu Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – 1803) și Vatra („cătun al satului Hudeștii Mari”, atestat la 1838).
Vorba cântecului: „moldoveni harnici și atotștiutori”, gospodarii satelor hudeștene au trecut prin negura veacurilor cu fruntea sus, participând atât la Războiul pentru câștigarea independenței (1877-1878), la Al Doilea Război Balcanic (1913) sau la Primul și Al Doilea Război Mondial, s-au răsculat, atunci când nu mai făceau față greutăților (Răscoala din 1907), dar nu și-au plecat capul, nici în perioada prigonirilor comuniste.
Din martie 1864, în baza Legii comunelor urbane și rurale a Principatelor Unite Române, „Hudeștii Mari”/„Hudeștii” au primit statutul de comună, formă menținută până astăzi.
Hudeștenii și-au ales și primari vrednici, care să le reprezinte destinele în fața oricăror vicisitudini. Printre alții, primarii comunei, în perioada aprilie 1864 – decembrie 1929, au fost: Ion Boldur-Lățescu, Ion Frank, Ion Cronț, Neculai Panaintescu, Vasile Sofronescu, Costache Chițac, Dimitrie Dron, Costache Horeanu, Constantin I. Horeanu, Chirica A. Roșu, Ion Moşneguţu şi Constantin Horeanu.
Între noiembrie 1930 și septembrie 1950, la conducerea primăriei hudeștene au urmat: Theodor Antochi, Gheorghe Manolea Chițac, Gheorghe Ursu, Chirica Roșu, Dumitru Burlacu, Vasile Roșu, Gheorghe Guragata, Vasile Olaru, Gheorghe Mirăuță, Constantin V. Chițac, Ion Fasolă, Vasile Mirăuță, Vasile Apătăchioae, Fatache Dănilă Olaru, Gheorghe Părpăuți și Gheorghe Ștefancu.
Schimbările politice, din anii ’50 ai secolului trecut, precum și Legea nr. 5/1950, pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române, au determinat schimbarea denumirii de „primar” cu cea de „președinte al Sfatului Popular”. Până în decembrie 1989, președinți ai Sfatului Popular Hudești au fost: Gheorghe Zbughi, Constantin Colescu, Vasile Barbazan, Theodor Agoroae, Toader Leonte, Gheorghe Ștefancu, Dumitru Farcaș, Petru Sârghi și Alexandru Huțanu.
După 1989 s-a revenit la vechea denumire de „primar”, această funcție fiind îndeplinită de Viorel Atomei, Dumitru Harabulă și Dimitrie-Cătălin Zlei (în prezent).
Restul a fost, este și va fi istorie!
